Pagubele produse de limacși legumelor și răsadurilor în primăvară pot fi limitate prin intervenții în octombrie: curățarea locurilor unde se adună, colectare și capcane controlate repetat. Lucrările se concentrează pe zonele afectate, fără îndepărtarea întregului înveliș de frunze și mulci care protejează pământul.
Informațiile au fost relatate de Newsweek România. Primele verificări se fac în straturile unde au suferit frecvent varza, căpșunile, salata verde sau alte plante sensibile. Atacurile din timpul verii ajută la identificarea locurilor care merită urmărite înaintea înghețului.
Curățarea începe în adăposturile umede
Limacșii caută umbră și umezeală, la adăpost de soare, pentru a nu se deshidrata. Controlul grădinii trebuie să cuprindă aceste locuri:
- Obiectele așezate direct pe pământ, inclusiv pietrele, scândurile și ghivecele, sub care se pot ascunde.
- Mulciul rămas din sezonul trecut și resturile de plante care păstrează umezeala.
- Zona din vecinătatea grămezilor de compost.
- Porțiunile acoperite de buruieni și cele cu apă băltită.
- Marginile straturilor de legume și împrejurimile plantelor atacate vara.
După încheierea recoltării, din straturile afectate se scot fructele deteriorate, legumele intrate în putrefacție, buruienile și resturile vegetale care adăpostesc frecvent dăunătorii. Limacșii se hrănesc și cu resturi de plante.
Acolo unde apar în mod repetat sub mulci, se ridică parțial învelișul și se examinează pământul. Dacă există suspiciunea că au fost depuse ouă, solul poate fi afânat superficial, fără răscolire excesivă.
Frunzele și mulciul se păstrează în restul grădinii: atenuează variațiile de temperatură la nivelul solului și oferă refugiu insectelor și altor viețuitoare folositoare. Curățarea urmărește locurile cu limacși, nu dezgolirea completă a pământului.
Ouăle se îndepărtează numai după identificare
Ouăle sunt de obicei translucide, cu nuanțe albicioase sau gălbui. Au dimensiuni mici și formă rotundă ori ușor ovală. Pot fi grupate în adăposturi umede, uneori aproape de suprafața pământului.
Îndepărtarea și eliminarea lor se fac numai când identificarea este suficient de sigură. Ouăle altor organisme folositoare pot fi confundate cu cele ale limacșilor.
Verificările au rost chiar dacă vremea s-a răcit. Cât timp zilele rămân umede și relativ calde, limacșii pot fi activi și pot afecta plantele inclusiv în sezonul rece. Reproducerea poate continua, în funcție de specie și de condițiile din grădină.
Frigul le reduce activitatea, însă unele exemplare și ouă pot trece iarna în pământ sau în adăposturi protejate.
Capcanele se controlează dimineața, mai ales după ploaie
Într-o grădină mică, un adăpost pus intenționat pe pământ poate deveni o capcană simplă. Se poate folosi o scândură, o bucată de carton gros sau un ghiveci răsturnat, cu loc liber dedesubt pentru intrarea limacșilor.
Umezeala ridicată din timpul nopții îi poate aduna sub aceste obiecte. Dimineața se ridică adăpostul și se îndepărtează exemplarele găsite. Controlul este deosebit de util după ploi și se repetă în cursul lunii octombrie, atât timp cât vremea permite activitatea dăunătorilor.
O altă opțiune o reprezintă capcanele care folosesc o momeală fermentată, precum berea. Acestea necesită golire, curățare și completare periodică. Pot atrage însă și alte organisme, nu doar limacși.
Pentru suprafețe restrânse, colectarea cu mâna poate fi la fel de utilă. Se face cu mănuși și lanternă, în serile umede sau la primele ore ale dimineții, când este răcoare. Rezultatul depinde de revenirea regulată în grădină, nu de o singură colectare.
Remediile improvizate pot afecta plantele și solul
Îndepărtarea adăposturilor, colectarea și capcanele sunt preferabile încercărilor cu substanțe care pot deteriora grădina. Remediile populare au limite și riscuri diferite:
- Sarea nu se răspândește pe pământ pentru combaterea limacșilor. Acumularea de săruri poate dăuna rădăcinilor.
- Oțetul și amoniacul pot produce arsuri pe plante și pot afecta viețuitoarele solului, în funcție de concentrația folosită și de felul aplicării. Nu reprezintă tratamente universale pentru grădină.
- Sulfatul de fier nu trebuie presupus eficient împotriva exemplarelor sau a ouălor. Soluțiile concentrate pot schimba proprietățile pământului și pot afecta plantele.
- Cenușa de lemn și pudra de muștar, utilizate uneori drept bariere, au efect limitat. Umezeala și ploile le reduc eficiența.
Produsele specializate se iau în calcul la infestări puternice
Când colectarea și capcanele nu sunt suficiente, iar infestarea este puternică, pot fi luate în considerare moluscocidele, produse destinate combaterii limacșilor. Se folosesc exclusiv variante autorizate în România pentru întrebuințarea respectivă.
Unele momeli au ca substanță activă fosfatul de fier. După consumarea lor, limacșii mănâncă mai puțin sau încetează să se hrănească, iar ulterior mor.
Există și variante cu metaldehidă. Ingerarea acestora poate pune în pericol animalele de companie și alte viețuitoare.
Instrucțiunile producătorului și precauțiile de pe etichetă trebuie respectate strict, inclusiv cele pentru protejarea copiilor, animalelor și organismelor care nu sunt vizate de tratament.
Vremea influențează rezultatele: când este frig și limacșii se mișcă mai puțin, momelile pot avea eficiență redusă. Ploaia poate afecta, la rândul ei, anumite produse.
Organismele folositoare au nevoie de adăposturi păstrate
Unele păsări, broaștele, broaștele râioase și insectele prădătoare consumă limacși sau alte nevertebrate. Păstrarea unor zone potrivite pentru aceste viețuitoare și evitarea substanțelor utilizate fără justificare ajută la menținerea echilibrului din grădină.
În anumite gospodării sunt crescute rațe Indian Runner pentru reducerea limacșilor. Varianta cere însă spațiu, îngrijirea păsărilor și măsuri de protejare a plantelor, astfel că nu se potrivește oricărei grădini.
În unele țări se utilizează și produse biologice cu nematode parazitare, precum Phasmarhabditis hermaphrodita. Rezultatul depinde de specia de limacși vizată, de temperatura solului și de umezeala acestuia. Înaintea utilizării unui asemenea produs trebuie verificate atât disponibilitatea, cât și autorizarea în România pentru această întrebuințare.
Eliminarea definitivă rămâne dificilă: exemplare pot supraviețui în adăposturi greu accesibile, iar altele pot pătrunde ulterior din vecinătate.
