Un grup extrem de restrâns de cinefili a avut parte de surpriza vieții. Ei au vizionat recent o versiune complet inedită a clasicului film „Gremlins”, o variantă de peste 2 ore și jumătate care nu a mai fost difuzată absolut deloc din anul 1983. O bucată de istorie cinematografică, considerată pierdută, a ieșit astfel la lumină.
O invitație plină de mister
Totul a început cu o invitație menită să stârnească o curiozitate uriașă. Câțiva norocoși din elita Hollywood-ului au fost chemați „să vizioneze un film pe care nimeni nu l-a mai văzut vreodată”. Iar pentru a fi siguri că nimeni nu refuză, organizatorii au trimis și un avertisment clar prin mesaj text: „Nu te vei ierta niciodată”. Să fim serioși, cine ar putea spune nu?
Evenimentul a fost pus la cale de Verve și casa de producție 1201 Films. Iar publicul nu a fost unul oarecare. În sală s-au aflat scenariștii viitorului Gremlins 3, creatorii Final Destination: Bloodlines, regizori precum Rob Savage (The Boogeyman) și chiar șeful 20th Century Studios, Steve Asbell. o adunare de top a noii generații de creatori de filme de groază, veniți să redescopere pelicula care a definit o întreagă epocă și a contribuit la apariția ratingului PG-13.
Comoara de pe o casetă VHS
Seara a fost deschisă chiar de legendarul regizor Joe Dante, care a ținut să lămurească lucrurile. „Este o proiecție de arhivă, într-un fel”, a explicat el, precizând că este vorba despre o copie brută, plină de urme de creion și cu scene lipsă. Dar stai puțin, de unde a apărut această variantă după atâția ani?
Zvonurile despre existența ei circulau de mult timp în industrie. Numai că abia recent s-a aflat adevărul. Într-un reportaj publicat de Revistaioana, aflăm că singura copie supraviețuitoare a fost chiar caseta video personală, în format VHS, a lui Joe Dante. Da, ați citit bine, o simplă casetă video, ca acelea pe care le aveam cu toții acasă în anii ’90. Aceasta a ajuns în cele din urmă la The Gremlins Museum, o arhivă online administrată de fanul înfocat Ian Grant. El a petrecut luni întregi curățând și digitalizând materialul pentru a-l putea proiecta pe marele ecran.
Ce aduce nou versiunea de 155 de minute
Versiunea asamblată la finalul anului 1983 durează exact 2 ore și 35 de minute. Asta înseamnă cu aproximativ o oră mai mult decât varianta clasică, lansată în cinematografe în iunie 1984. V-ați gândit vreodată cum ar fi fost povestea dacă monștrii apăreau mult mai târziu?
Diferențele sunt majore.
În acest montaj, primul Gremlin își face apariția abia după o oră de la începutul filmului. Odată ce creaturile sunt dezlănțuite, acțiunea explodează. Haosul din bar, de exemplu, durează 10 minute sau chiar mai mult, iar spectatorii au putut vedea, în premieră, Gremlinii mergând (un detaliu tehnic surprinzător pentru acea vreme). În schimb, o scenă celebră lipsește cu desăvârșire: discursul personajului interpretat de Phoebe Cates despre motivul pentru care urăște Crăciunul.
„Aceasta este o proiecție foarte neobișnuită”, a adăugat Joe Dante la finalul serii. Cuvintele lui au surprins perfect magia momentului. „De obicei nu te întorci în arhive și scoți lucruri din coșul de gunoi pentru a le arăta oamenilor, cu toate defectele lor.” Până la urmă, poate că frumusețea stă tocmai în aceste imperfecțiuni și în curajul de a le privi din nou, fie că vorbim de un film de la Hollywood sau de propriile amintiri.
