Românii care nu au centrală și nu pot porni căldura când doresc caută alte variante pentru a-și încălzi locuințele. Alegerea unui calorifer cu ulei în locul unui convector nu aduce automat o factură mai mică la curent. Pentru încălzirea unei camere, energia plătită depinde de puterea aparatului și de timpul în care rezistența lucrează efectiv. Diferența de confort ține de rapiditatea încălzirii și de felul în care aparatul eliberează căldura.
Din punctul de vedere al energiei consumate, cele două aparate sunt foarte asemănătoare: ambele transformă în căldură aproape întreaga cantitate de electricitate folosită. La aceeași putere și pentru același timp de funcționare a rezistenței, consumul calculat în kWh este identic. Economia în folosirea de zi cu zi depinde însă de controlul temperaturii și de pierderile încăperii. Două aparate cu aceeași putere pot avea durate diferite de funcționare pentru a menține confortul.
Consumul se calculează din putere și orele efective de încălzire
Potrivit Click.ro, atât caloriferele cu ulei, cât și convectoarele pentru locuințe au, în mod obișnuit, puteri între 1.000 și 2.500 de wați (W), în funcție de model. Calculul pornește de la puterea exprimată în kilowați (kW), înmulțită cu durata efectivă de încălzire. Rezultatul reprezintă energia consumată, exprimată în kilowați-oră (kWh).
Exemplele de mai jos sunt calcule orientative pentru o lună cu 30 de zile, în care rezistența funcționează zilnic cinci ore, fără întrerupere, la puterea nominală a aparatului:
Un convector de 1.000 W consumă 1 kWh într-o oră. Totalul este de 5 kWh zilnic și aproximativ 150 kWh lunar.
Pentru un convector de 1.500 W, consumul lunar în acest regim poate ajunge la 225 kWh.
La 2.000 W, adică 2 kW, atât caloriferul cu ulei, cât și convectorul consumă 2 kWh pe oră. Fiecare ajunge la aproximativ 10 kWh zilnic, respectiv 300 kWh pe lună.
Un convector de 2.500 W poate ajunge, în aceleași condiții, la un consum lunar de 375 kWh.
Durata relevantă este cea în care rezistența produce căldură. Un termostat poate întrerupe încălzirea când camera ajunge la temperatura stabilită și o poate reporni ulterior. În acest caz, energia folosită poate fi mai puțină decât în exemplele cu funcționare continuă. De aceea, puterea înscrisă pe etichetă nu este suficientă, singură, pentru compararea consumului.
Pentru estimarea sumei de plată, consumul lunar exprimat în kWh se înmulțește cu tariful final al energiei electrice. Acesta este calculul care transformă folosirea aparatului într-o cheltuială pe factură.
Convectorul răspunde mai repede în camerele folosite ocazional
Pentru un birou sau o cameră utilizată doar câteva ore, convectorul poate fi mai practic atunci când este nevoie rapid de căldură. Elementul său încălzitor transferă energia direct aerului, fără etapa de încălzire a uleiului și a unei structuri metalice masive.
Circulația se produce natural: aerul încălzit urcă, iar cel rece coboară și trece prin aparat. Unele modele au și ventilator, care grăbește mișcarea aerului cald. Acestea fac însă mai mult zgomot decât variantele fără ventilator, iar curenții de aer pot ridica praful din cameră.
După oprire, căldura se poate pierde mai repede decât la un calorifer cu ulei. Convectorul are, de regulă, o inerție termică mai mică, adică păstrează mai puțină căldură pentru a o elibera ulterior. În camerele mari sau cu izolație slabă, temperatura poate fi distribuită neuniform.
Caloriferul cu ulei eliberează căldura treptat
Pentru folosirea îndelungată a unei camere, caloriferul cu ulei poate fi potrivit celor care preferă o temperatură constantă și încălzire treptată. Rezistența încălzește fluidul din interior, iar acesta transmite energia elementelor metalice și apoi încăperii. Pornirea este mai lentă decât la convector.
Căldura acumulată continuă să fie cedată o perioadă după ce rezistența se oprește. Energia respectivă a fost deja consumată pentru încălzirea uleiului, astfel că păstrarea căldurii nu reprezintă, singură, o garanție de economie.
Izolația și reglajele schimbă durata de funcționare
Puterea aparatului, mărimea încăperii, temperatura aleasă și izolația influențează timpul necesar încălzirii. Contează și temperatura de afară: o diferență mai mare între interior și exterior poate însemna pierderi mai mari de căldură.
Într-o cameră bine izolată, temperatura dorită poate fi atinsă mai repede și menținută cu porniri mai rare ale rezistenței. Ferestrele care lasă aerul să treacă și pereții slab izolați pot prelungi încălzirea, crescând consumul.
Pentru limitarea funcționării inutile, sunt utile următoarele măsuri:
Temperatura se reglează la nivelul necesar confortului, fără o setare mai ridicată decât este nevoie.
Se verifică etanșarea ferestrelor și a ușilor, pentru a limita pătrunderea aerului rece.
Ușile către camerele care nu trebuie încălzite se păstrează închise.
Se folosesc intervalele programabile, dacă aparatul le permite. Un termostat electronic cu reglaj precis poate limita supraîncălzirea și perioadele inutile de funcționare.
Se urmărește consumul zilnic sau lunar în kWh. Comparația dintre aparate se face în aceeași încăpere, la aceeași temperatură dorită și pentru durate comparabile.
Puterea se alege după încăpere
Înaintea cumpărării, se verifică puterea modelului, posibilitățile de reglare a temperaturii și suprafața recomandată de producător. Un aparat prea slab poate rămâne în funcțiune mult timp fără să asigure temperatura dorită.
Un model mai puternic poate încălzi camera repede și nu presupune obligatoriu o cheltuială mai mare în orice situație. Are însă nevoie de control adecvat al temperaturii: dacă rezistența rămâne continuu la puterea maximă, consumul poate crește considerabil.
