Părinții pot ajuta copilul să treacă printr-o notă mică, o înfrângere sau un moment de rușine păstrând apropierea și aprecierea inclusiv atunci când rezultatele dezamăgesc. Sprijinul poate începe cu o întrebare despre ce simte copilul, înaintea reproșurilor, și poate exista alături de reguli pe care adultul le menține.
Felul în care copilul înțelege un eșec ține și de răspunsul părintelui, spune Reem Raouda pentru CNBC, într-un material preluat de Mediafax. Specialistă în educație parentală și autoare, ea a fondat platforma The Safe Mom și a lucrat cu peste 200 de familii. Din această experiență, Raouda arată cât de mult contează reacțiile adulților pentru dezvoltarea emoțională a copiilor și desprinde șase lecții care îi pot ajuta să capete încredere și să treacă prin momente dificile. Pe platforma sa, pledează pentru creșterea copiilor cu apropiere, autocunoaștere și siguranță emoțională.
În explicațiile specialistei, contează cum reacționează adultul când copilul greșește, e dezamăgit, are o opinie contrară sau face o alegere diferită de cea așteptată. Aceste reacții au un rol în dezvoltarea emoțională a copilului.
După un rezultat slab, discuția poate începe cu emoțiile copilului
Primele trei recomandări privesc momentele în care copilul pierde, se simte presat să reușească sau este copleșit de ceea ce simte:
-
Interes pentru trăirea copilului înaintea întrebărilor despre pregătire. După o notă mică ori o competiție pierdută, adultul poate întreba ce simte copilul și cum vede el rezultatul. Întrebarea despre motivul pentru care nu a învățat mai mult nu trebuie să fie prima reacție.
Copilul urmărește diferența dintre primirea unei victorii și primirea unui eșec. Dacă reușita aduce mândrie, iar nereușita aduce distanță, poate înțelege că trebuie să obțină performanțe ca să fie apreciat acasă. Când apropierea se păstrează, greșeala poate deveni o ocazie de învățare, în locul unei rușini de ascuns.
-
Aprecierea efortului, fără obligația de a confirma o etichetă. Laudele care definesc copilul prin inteligență, talent sportiv sau responsabilitate pot crea presiunea de a corespunde mereu acelei imagini. Chiar și un compliment poate ajunge să fie trăit ca o așteptare permanentă din partea adulților.
În această situație, o înfrângere sau o scădere a notei poate părea dovada că el nu mai este suficient de bun. Recomandarea este ca părintele să remarce și perseverența: de exemplu, faptul că a continuat să încerce într-un moment greu. Astfel, aprecierea se leagă și de felul în care a muncit, iar nereușita nu îi șterge calitățile.
-
Prezență lângă copil când emoția este greu de dus. Când copilul este trist, speriat sau rușinat, părinții încearcă adesea să îl liniștească repede, să îi distragă atenția ori să îi promită că totul va fi bine. Uneori, are nevoie mai ales să simtă că cineva îi este alături și îi recunoaște dificultatea.
Adultul îi poate transmite că înțelege cât îi este de greu și că este prezent, fără să îi ceară să își ascundă emoția. Nu trebuie îndepărtat fiecare obstacol emoțional: cu sprijin, copilul poate încerca ceva nou chiar dacă se teme și poate trece peste o situație stânjenitoare.
Regulile pot rămâne ferme când copilul are altă părere
Celelalte trei lecții se referă la libertatea de a exprima un dezacord, la încrederea în alegeri și la locul copilului în familie:
-
Recunoașterea supărării fără retragerea limitei. Un părinte poate înțelege furia copilului și poate păstra decizia luată. Acceptarea sentimentului nu presupune acceptarea oricărui comportament și nici abandonarea regulilor.
Concret, adultul poate explica faptul că înțelege supărarea, că hotărârea rămâne valabilă și că legătura dintre ei nu este afectată. Copilului care își poate exprima opinia acasă îi poate fi mai ușor să refuze ceva în alte relații, fără teama că astfel pierde afecțiunea cuiva.
-
Separarea unei alegeri de aprobarea tuturor. Nemulțumirea altcuiva nu dovedește automat că decizia copilului este greșită. Părinții îi pot explica această diferență când alegerea sa nu îi mulțumește pe cei din jur.
Dacă învață că este considerat bun numai când îi mulțumește pe ceilalți, copilul poate începe să se îndoiască de propria judecată la fiecare reacție nefavorabilă. Încrederea în decizii îl poate ajuta ulterior în relațiile cu prietenii, cu partenerii și cu colegii de serviciu.
-
Un loc în familie care nu trebuie câștigat prin performanță. În afara casei există note, rezultate sportive și clasamente, urmate de evaluări școlare sau profesionale. Familia îi poate oferi copilului un spațiu în care nu este necesar să impresioneze pentru a fi primit și apreciat.
Părinții pot spune explicit că reușitele lui îi bucură, dar că apartenența la familie nu depinde de ele. În recomandările specialistei, realizările pot îmbogăți viața copilului fără să devină măsura unică a propriei valori.
