Roșiile crapă după ploaie din cauza udării neregulate, nu a unei boli

Roșiile crapă după ploaie din cauza udării neregulate, nu a unei boli

Roșiile care crapă după ploaie nu indică o boală, ci o problemă legată de apă. Fisurile apar atunci când pământul trece repede de la foarte uscat la foarte umed, iar interiorul fructului se mărește mai repede decât poate ține pasul coaja. Același efect poate apărea atât după o ploaie abundentă, cât și după o udare excesivă.

Diferența se vede ușor atunci când compari o roșie coaptă într-un sol umed constant cu una care primește multă apă după o perioadă de uscăciune. În primul caz, fructul se dezvoltă uniform. În al doilea, schimbarea bruscă de umiditate forțează coaja și apar crăpăturile.

Pentru grădinari, miza este directă: mai mult din recoltă rămâne bună pentru consum, pentru salată sau pentru conservare. În același timp, roșiile își păstrează aspectul și pot fi folosite mai ușor imediat, fără să fie nevoie să fie tăiate și curățate de porțiunile afectate.

Crăpăturile apar în două forme. Unele sunt radiale și pornesc de la tulpină în jos. Altele sunt concentrice, sub forma unor inele circulare în jurul tulpinii. În ambele situații, cauza este legată de umiditatea din sol, nu de boli.

Expertul în grădinărit Luke Marion explică limpede cauza principală: „Udarea neregulată este unul dintre cele mai importante motive pentru care roșiile crapă. El recomandă udarea constantă, astfel încât fructele să se dezvolte într-un ritm constant, mai degrabă decât să se umfle intermitent.”

O soluție simplă este folosirea unui strat de mulci la baza plantelor. Paiele, frunzele mărunțite sau așchiile de lemn încetinesc evaporarea și ajută solul să rămână umed mai mult timp. Potrivit Revista Ioana, tocmai această stabilitate reduce riscul ca fructele să se umfle brusc după ce primesc multă apă.

Există și o măsură practică atunci când se anunță ploaie. Roșiile pot fi culese când sunt colorate în proporție de 70-75%. Ele se vor coace complet în interior și nu pierd mult din aromă. În acest fel, fructul este salvat înainte ca excesul de apă să-i forțeze coaja.

Când solul ajunge foarte uscat și apoi primește multă apă dintr-odată, echilibrul care ajută roșia să crească uniform se rupe. În acel moment, două greșeli compromit rezultatul: udarea neregulată și amânarea culesului până după ploaie. Mai util este să fie menținută o umiditate cât mai constantă cu ajutorul mulciului și să fie urmărită culoarea fructelor.

La 70-75% coacere, mai ales înainte de ploaie, roșiile pot fi culese și lăsate să se coacă în casă. Este un pas simplu care poate preveni pierderile produse de apa în exces.

Dacă în grădină există deja roșii crăpate, ele nu sunt automat compromise. Pot fi consumate dacă fisura este proaspătă și nu există mucegai sau insecte, iar partea afectată poate fi îndepărtată. În schimb, fructele care au început să putrezească trebuie aruncate.