Administrația de la Washington a ordonat retragerea a 5.000 de militari americani de pe teritoriul Germaniei, o decizie care zguduie arhitectura de securitate a continentului. Ordinul, venit direct de la secretarul apărării Pete Hegseth, a stârnit deja un val de reacții la cel mai înalt nivel în capitalele europene.
O retragere de proportii
Până acum, prezența militară americană în Germania era, de departe, cea mai mare din Europa, cu peste 36.000 de militari activi. Cifrele depășesc net efectivele staționate în Italia (aproximativ 12.000 de soldați) și Marea Britanie (10.000). Iar planurile de la Washington prind contur rapid. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a confirmat oficial direcția. „Ne așteptăm ca retragerea să fie finalizată în următoarele șase până la douăsprezece luni”, a explicat oficialul american. Si asta nu e tot. Întrebat sâmbătă seara despre retragerea trupelor, Donald Trump a fost tranșant: „Vom reduce serios, și vom reduce mult mai mult decât 5.000”.
Scanteia unui conflict anuntat
V-ați întrebat cum s-a ajuns la o decizie atât de abruptă? Dincolo de strategii, scânteia pare să fi fost un schimb de replici extrem de dur. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat în fața unor studenți că „americanii nu au, în mod clar, nicio strategie”. Liderul de la Berlin a continuat criticile, vizând negocierile din Orientul Mijlociu. „Iranienii sunt clar foarte pricepuți la negociere sau, mai degrabă, la a nu negocia, lăsându-i pe americani să meargă până la Islamabad și apoi să plece fără niciun rezultat”, a spus el, adăugând că „întreaga națiune” este „umilită” de Iran. Reacția a venit imediat pe platforma Truth Social, unde Trump a scris că Merz consideră „în regulă ca Iranul să aibă o armă nucleară” și că pur și simplu „nu știe despre ce vorbește”.
Dar, hai sa fim seriosi, tensiunile financiare mocneau de mult. Trump acuzase anterior Germania că este „restantă” pentru că aloca sub 2% din PIB pentru apărare. Situația s-a schimbat sub guvernul Merz, estimările arătând că Berlinul va cheltui 105,8 miliarde de euro pentru apărare în 2027, atingând 3,1% din PIB (incluzând ajutorul continuu acordat Ucrainei în războiul cu trupele ruse invadatoare).
Reactii in lant la nivel inalt
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, privește situația cu pragmatism. El a declarat că decizia SUA era „previzibilă”, deși a ținut să sublinieze că „prezența soldaților americani în Europa, și în special în Germania, este în interesul nostru și în interesul SUA”. Acesta a mai menționat că „Germania este pe drumul cel bun” în privința cheltuielilor militare.
La sediul NATO, lucrurile se mișcă febril. Purtătoarea de cuvânt a alianței, Allison Hart, a declarat, după cum notează Financiarul, că NATO „lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei lor”. Într-o postare pe X, ea a precizat că decizia „subliniază nevoia ca Europa să continue să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea noastră comună”. Hart a completat tabloul financiar: „Vedem deja progrese după ce aliații au convenit să investească 5% din PIB la summitul NATO de la Haga de anul trecut”.
Tonul cel mai grav a venit însă de la Varșovia.
Premierul polonez Donald Tusk a lansat un avertisment fără echivoc: „Cea mai mare amenințare la adresa comunității transatlantice nu sunt inamicii externi, ci dezintegrarea continuă a alianței noastre. […] Trebuie să facem tot ce este necesar pentru a inversa această tendință dezastruoasă”.
Ce inseamna asta pentru Romania
Chiar și la Washington există voci critice. Doi parlamentari republicani de rang înalt, senatorul Roger Wicker și reprezentantul Mike Rogers, s-au declarat „foarte îngrijorați de decizia de a retrage o brigadă americană din Germania”. Poziția lor a fost fermă: „În loc să retragem complet forțele de pe continent, este în interesul SUA să mențină un factor de descurajare puternic în Europa”.
Numai că tendința de retragere nu este complet nouă, iar România a simțit-o deja. Anul trecut, Washingtonul a decis să reducă prezența militară și în țara noastră, ca parte a unui plan mai amplu de a muta accentul strategic către regiunea Indo-Pacifică. O prezență militară americană diminuată pe flancul estic se traduce printr-o percepție diferită a riscului de țară, ceea ce poate influența direct costul finanțării pe piețele externe.
Dincolo de Europa, deciziile americane sunt legate și de rutele comerciale globale. Trump și-a atacat aliații pentru refuzul de a participa la operațiuni de redeschidere a Strâmtorii Ormuz, o rută vitală pentru transportul petrolului, unde Iranul a limitat sever traficul ca reacție la loviturile SUA și Israelului începute pe 28 februarie.
