În perioadele lungi de stres, pofta de mâncare se poate schimba, iar kilogramele se pot depune mai ușor în jurul taliei. Explicația poate avea legătură cu cortizolul, însă medicii spun clar că eticheta de „dezechilibru al cortizolului” nu este un diagnostic medical legitim. Persoanele care ajung să creadă că au o problemă hormonală misterioasă riscă să piardă timp și bani pe teste formale care nu sunt recomandate pentru creșterile temporare de cortizol cauzate de stresul obișnuit.
În astfel de situații, endocrinologii indică măsuri concrete: 7-8 ore de somn pe noapte, 30 de minute de exerciții fizice de cinci ori pe săptămână și o dietă bazată pe plante sau mediteraneană. Maria Teresa Anton, endocrinolog și educator la Pritikin Longevity Center, a explicat, potrivit Lyla, de unde pornește această idee răspândită online. „În primul rând, să știți că «dezechilibrul cortizolului» nu este un diagnostic medical legitim și provine, în schimb, din dezinformare. Mulți pacienți sunt induși în eroare de această descriere.”
Asta nu înseamnă că stresul nu are efecte reale. În mod normal, cortizolul urmează un ritm circadian. Organismul începe să îl producă dimineața devreme, înainte de trezire, nivelul ajunge la un maxim în timpul zilei, iar spre sfârșitul după-amiezii și seara scade, atunci când nu există stres.
Când stresul, somnul insuficient și alimentația necorespunzătoare persistă, corpul începe să producă mai multă glucoză pentru energie. Avantika Waring, endocrinolog și director medical la 9amHealth, a descris mecanismul. „Când corpul tău este sub stres, are nevoie de mai multă energie, cortizolul stimulează ficatul și mușchii să producă și să elibereze glucoză (sau zahăr) în fluxul sanguin pentru a satisface această nevoie.” Nivelurile mari de glucoză obligă organismul să elibereze mai multă insulină, iar excesul ajunge să fie stocat sub formă de grăsime, mai ales în zona stomacului.
Față de ritmul normal, în care valorile cresc și apoi scad pe parcursul zilei, nivelurile ridicate pe termen lung modifică apetitul și influențează locul în care se depune grăsimea. Maria Teresa Anton a explicat această consecință: „Când nivelurile de cortizol sunt crescute pentru perioade prelungite, poate duce la o creștere a apetitului, în special pentru alimente bogate în calorii, și la stocarea excesului de grăsime, în special în regiunea abdominală.”
Efectele stresului cronic obișnuit nu sunt același lucru cu o boală endocrină gravă. Supraproducția constantă de cortizol poate declanșa sindromul Cushing, care include creștere în greutate pe burtă, față și gât, o cocoașă de grăsime între umeri, vergeturi mov pe piele, acnee, slăbiciune musculară și dureri de cap. La polul opus, nivelurile prea scăzute pot indica boala Addison. Andres Splenser, endocrinolog la Memorial Hermann, a explicat că atunci când creșterea în greutate apare din această cauză, ea reflectă cel mai probabil un stil de viață care nu este optim, de la dietă la somn și starea generală de sănătate.
Pentru un diagnostic precis, medicii indică testul de salivă făcut de patru ori pe parcursul unei zile, împreună cu analize de sânge și urină. Florence Comite, endocrinolog și fondator al The Comite Center for Precision Medicine Healthy Longevity, a explicat metoda. „Deoarece cortizolul crește și scade pe parcursul zilei, testul de salivă, făcut de patru ori pe parcursul unei zile pentru a observa tiparele, este printre cele mai precise.” Totuși, aceste teste nu sunt recomandate pentru creșterile temporare de cortizol cauzate de stresul obișnuit. Dacă apar semne asociate sindromului Cushing sau altor probleme endocrine, este indicat sfatul unui medic specialist pentru investigații amănunțite.
