Potrivit Adevărul.ro, geamurile termopan aburite nu înseamnă automat o fereastră stricată. Diferența o face locul în care apare umezeala, cât de des se repetă și dacă apa rămâne pe pervaz, pe rame sau ajunge pe pereții din jur. De aici pornește și soluția: aerisire, reducerea vaporilor din casă, verificarea circulației aerului sau, în anumite cazuri, controlul ferestrei.
Iarna, aburirea se întâlnește mai des acolo unde se gătește frecvent, rufele sunt puse la uscat în casă ori se aerisește prea puțin. Când vaporii din aer ajung pe o suprafață destul de rece, se condensează în picături. Cu cât aerul din încăpere rămâne mai umed și sticla mai rece, cu atât crește riscul.
Locul în care apare apa arată de unde vine problema
Primul pas este verificarea exactă a locului unde se vede condensul. Acesta spune dacă este vorba despre umiditatea din casă, despre un fenomen normal la exterior sau despre o posibilă problemă a vitrajului.
Pe partea orientată spre cameră: condensul apare cel mai des din cauza umidității interioare ridicate, a aerisirii insuficiente și a sticlei reci.
Pe partea din afară: se poate forma dimineața, când vremea favorizează acest lucru. La un geam care izolează bine, nu înseamnă neapărat că fereastra este defectă.
În spațiul dintre foile de sticlă: umezeala care nu se șterge de pe niciuna dintre fețele la care aveți acces poate indica pierderea etanșeității vitrajului izolator.
Acesta este motivul pentru care simpla aburire a geamului nu trebuie judecată după apariție, ci după poziția apei. Aceeași fereastră poate avea condens normal la exterior și, în altă perioadă, condens problematic spre interior.
Condensul se vede mai ales dimineața, după baie, gătit sau uscarea rufelor
Dimineața, aburirea se observă mai ușor în dormitorul în care au dormit mai multe persoane. Geamul se poate umezi și după duș, la gătit ori când rufele sunt puse la uscat în interior. Fiecare dintre aceste activități mărește cantitatea de vapori din aer.
Respirația, folosirea băii și prepararea alimentelor adaugă constant umezeală în încăperi. Dacă aceasta nu iese afară prin aerisire sau printr-un sistem de ventilație, se depune pe suprafețele reci, iar geamul este printre primele locuri în care se vede.
Ferestrele moderne, etanșe, ajută la reducerea pierderilor de căldură, dar limitează și schimbul necontrolat de aer cu exteriorul. Energy Saving Trust arată că o ventilare corectă scade riscul de condens, umezeală și mucegai. O casă mai bine închisă cere, așadar, și o evacuare mai atentă a aerului umed.
Și temperatura din jurul ferestrei contează, nu doar câtă umezeală este în cameră
Condensul nu apare doar fiindcă aerul este umed. El este favorizat și de sticla rece sau de zonele reci din jurul ferestrei. Încălzirea slabă, porțiunile prost izolate și lipsa circulației aerului către geam răcesc suprafața și cresc șansele să apară apă.
Perdelele foarte groase și mobilierul așezat lipit de pereții exteriori pot bloca mișcarea aerului. În aceste zone, aerul cald nu mai ajunge bine la sticlă și la peretele din jur, iar umezeala se depune mai ușor.
Tocmai de aceea nu există o temperatură unică potrivită pentru toate locuințele. Contează împreună nivelul de umiditate, izolarea casei și felul în care circulă aerul spre ferestre.
Câteva picături ocazionale sunt diferite de apa care apare zilnic
Nu orice aburire trebuie tratată ca o problemă gravă. Câteva picături văzute din când în când, mai ales într-o dimineață rece, nu cer automat o intervenție. Situația se schimbă atunci când geamul se umezește frecvent, apa se strânge pe pervaz sau apar urme în jurul ferestrei.
Urmăriți și cât timp rămâne apa pe geam. Aburirea apărută numai după duș ori gătit poate indica un surplus trecător de vapori. Dacă se formează în fiecare zi și persistă ore întregi, trebuie cercetată mai atent cauza.
Priviți și zona din jurul ferestrei. Dacă apar pete întunecate, un miros de umezeală care persistă, vopsea ce se desprinde, tencuială deteriorată ori un perete umed, apa nu mai este o problemă limitată la sticlă.
Umezeala lăsată în jurul geamului poate aduce mucegai și deteriorări în casă
Apa care rămâne pe rame, garnituri, pervaz sau pe pereții apropiați poate crea condiții pentru apariția mucegaiului. În timp, pot apărea pete închise la culoare, miros de umezeală și degradarea finisajelor.
Condensul repetat poate afecta și elementele din lemn, garniturile și zonele din jurul ferestrei. Dacă umezeala se vede în colțurile camerei sau pe pereți, cauza poate fi mai largă decât simpla răcire a geamului.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății și autorităților de sănătate publică, mucegaiul și umezeala care persistă în clădiri au legătură cu efecte asupra sănătății respiratorii. În asemenea spații, riscul este mai mare pentru persoanele care au astm, alergii sau alte afecțiuni respiratorii.
Primele măsuri utile se fac în bucătărie, baie și la aerisirea zilnică
În multe case, primele corecții sunt simple și țin de reducerea vaporilor produși în interior și de eliminarea lor mai rapidă.
Ferestrele se deschid regulat pentru perioade scurte, astfel încât aerul să se schimbe repede.
După duș și în timpul gătitului se folosesc ventilatoarele de evacuare, dacă există, iar aerul umed trebuie lăsat să iasă din încăpere.
Dacă ferestrele au fante de ventilare, acestea trebuie verificate să nu fie blocate și folosite conform instrucțiunilor producătorului.
La gătit se pornește hota, iar vasele se acoperă în timpul fierberii, pentru a reduce cantitatea de abur.
Rufele se usucă, dacă este posibil, afară. Când sunt uscate în casă, este nevoie de o cameră bine ventilată.
Încălzirea constantă și suficientă poate ajuta la menținerea suprafețelor mai calde și la reducerea riscului de condens.
Aceste măsuri nu repară o fereastră defectă, dar reduc surplusul de vapori produs zi de zi în locuință. În multe cazuri, aceasta este cauza principală a apei de pe geamurile dinspre interior.
Un higrometru ajută la controlul umidității, iar reperul este 30-50%
Un pas util este măsurarea umidității relative din casă cu un higrometru, dar și a temperaturii. Aceste măsurători pot ajuta la identificarea problemei, mai ales în camerele unde condensul apare des.
Ca reper practic, autoritățile canadiene de sănătate recomandă un interval de 30-50%. Acest nivel nu garantează singur că geamurile nu se vor aburi, pentru că mai contează și temperatura suprafețelor, dar ajută la înțelegerea problemei.
Dacă umiditatea rămâne ridicată chiar și după aerisire și după reducerea vaporilor din baie sau bucătărie, este nevoie de verificări suplimentare în locuință.
Când apa este între foile de sticlă, aerisirea nu mai rezolvă problema
Condensul din interiorul vitrajului izolator are un alt tip de cauză. Dacă umezeala stă între foile de sticlă și nu poate fi ștearsă de pe niciuna dintre fețele accesibile, aerisirea și dezumidificatorul nu repară situația.
În acest caz, poate fi cedată etanșarea unității de geam. Verificarea trebuie făcută de un specialist, care poate stabili dacă este necesară înlocuirea unității de geam sau altă intervenție.
Petele după ploaie sau urmele de lângă acoperiș pot arăta o infiltrație, nu condens
Există situații în care umezeala este confundată cu aburirea geamurilor. Dacă apar pete umede după ploaie, dacă umezeala se întinde pe perete sau se văd urme în apropierea acoperișului ori a conductelor, cauza poate fi o infiltrație sau o scurgere.
Aici simpla aerisire nu rezolvă nimic. Problema trebuie căutată în zona prin care intră apa sau în instalația care pierde.
Verificarea locuinței devine necesară când problema persistă sau apare mucegaiul
Evaluarea unui specialist devine justificată când apa apare zilnic, rămâne multe ore pe geam sau este însoțită de mucegai, miros de umezeală, pete pe pereți ori tencuială deteriorată. În spate pot sta punți termice, izolație slabă, infiltrații sau probleme ale sistemului de ventilație.
Curățarea mucegaiului doar de la suprafață nu rezolvă cauza dacă umezeala rămâne în casă. În astfel de cazuri, identificarea exactă a sursei este partea care oprește reapariția problemei.
