Ion Țiriac a deschis cutia cu amintiri și a scos la lumină detalii incredibile despre cel mai bun tenismen pe care l-a antrenat vreodată, Guillermo Vilas. Paradoxal, magnatul susține că argentinianul, ajuns acum la 73 de ani, nu avea absolut deloc talent. Iar această lipsă era compensată printr-o muncă de-a dreptul brutală.
Cel mai bun, dar fără talent
La prima vedere, pare o contradicție totală. Cum vine asta, să fii cel mai bun, dar să nu ai har? Țiriac este însă categoric și îl plasează pe sud-american într-un top personal unde ocupă primele zece locuri, subliniind în același timp o diferență colosală față de geniul pur al lui Ilie Năstase.
„(Ați antrenat mulți jucători în carieră. Care a fost jucătorul pe care l-ați plăcut cel mai tare?) Vilas. Este numărul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Dacă Vilas avea 10% din talentul lui Năstase, era cel mai bun sportiv al tuturor timpurilor, nu doar jucător de tenis. Un sportiv care nu are deloc talent. Vilas n-avea talent deloc!”
Și totuși, argentinianul compensa printr-o etică a muncii ieșită din comun. Raliurile sale interminabile și topspin-ul greoi necesitau o pregătire fizică inumană, lucru care i-a adus rezultate de excepție.
Opt ore pe zi și un clasament furat
Munca era, pe bune, la un nivel greu de imaginat în ziua de azi. Guillermo Vilas petrecea ore în șir pe teren, distrugând echipament sportiv într-un ritm amețitor. Iar Țiriac își amintește cu frustrare cum, în ciuda performanțelor, elevul său nu a ajuns niciodată lider mondial din cauza unui sistem de punctaj pe care îl consideră nedrept.
„Dar să ai alea 8 ore pe zi, în fiecare zi. Opt perechi de pantofi de tenis care transpirau în fiecare zi. N-a fost niciodată numărul 1 că l-au furat! I-au furat clasamentul. Dar să ai din mai până în decembrie un singur meci pierdut! A câștigat Roland Garros-ul, a câștigat US Open-ul, la Wimbledon a pierdut în sferturi”, a declarat omul de afaceri, conform unei relatări a Dolcesport.
Regulament schimbat din cauza lui Țiriac
Dinamica dintre cei doi pe marginea terenului era una specială. Vilas era extrem de dependent de indicațiile tactice ale antrenorului său, având o nevoie constantă de validare. V-ați gândit vreodată de unde a apărut interdicția de a vorbi cu antrenorul în timpul partidelor de tenis? Ei bine, răspunsul se află chiar în această colaborare care a marcat anii ’70.
„(Era și meritul dumneavoastră, că dumneavoastră îl puneați să muncească 8 ore pe zi) Niciodată Vilas nu a zis nu. E foarte adevărat că era foarte dependent de mine și de asta eu am ajuns un fel de mumie pe teren. Pe mine când îl antrenam pe Vilas, din când în când îi urlam câte ceva. De asta s-a făcut și legea, că n-ai voie să-ți sfătuiești jucătorul pe teren în timpul jocului”, a povestit magnatul român.
O colaborare care a rescris regulile.
La polul opus, geniul lui Năstase
Numai că în tenis nu există o singură rețetă a succesului. Dacă Vilas era mașinăria de antrenament care schimba opt perechi de încălțări pe zi, Ilie Năstase reprezenta geniul pur, neșlefuit și total lipsit de rigoare. Țiriac a făcut o paralelă spectaculoasă între cei doi giganți ai fileului.
„El n-a muncit. El, Năstase, s-a distrat tot timpul. Pentru el era viața lui liniile alea, când intra pe ele era alt Năstase. Și din punctul ăsta de vedere, un talent care nu există. iesit din comun. El nu muncea. Alea două-trei ore, o oră sau cât făcea el și tot ne bătea… El se distra!”
Până la urmă, excelența se atinge pe drumuri complet diferite. Vilas a avut nevoie de opt ore zilnice de transpirație extremă (și a fost oprit doar de calculele birocratice ale clasamentului ATP), în timp ce Năstase a cucerit lumea cu zâmbetul pe buze, transformând fiecare meci într-un spectacol personal.
