Familia poate prelua treburile care au devenit dificile pentru un părinte vârstnic, lăsându-i activitățile pe care încă le poate face și dorește să le păstreze, potrivit lyla.ro. Când ajutorul rudelor nu mai răspunde nevoilor zilnice, următorul pas este evaluarea pentru îngrijire la domiciliu.
Ajutorul începe cu o dificultate concretă
Dacă transportul cumpărăturilor a devenit obositor, cineva din familie poate aduce sacoșele, iar părintele poate continua să gătească. Discuția pornește de la ceea ce îi este greu acum și de la sprijinul pe care este dispus să îl accepte. O schimbare mică, încercată împreună, îi permite să spună dacă soluția îi folosește.
Pentru deschiderea conversației, ghidul publicat pe lyla.ro propune următorul exemplu: „Am văzut că drumul la magazin te obosește. Vrei să încercăm să îți aduc eu cumpărăturile o vreme?”
Legea nr. 17/2000 condiționează îngrijirea socială de consimțământul persoanei vârstnice. Cât timp părintele poate decide, familia nu îi poate impune acest serviciu. Dacă sănătatea sa împiedică obținerea acordului, este necesar consimțământul reprezentantului legal sau convențional.
Reperul pentru mai mult sprijin este schimbarea față de ceea ce reușea să facă înainte. Institutul Național pentru Îmbătrânire din SUA indică drept motive de îngrijorare dificultățile de pregătire a mesei, neglijarea igienei, mersul îngreunat, problemele cu gestionarea cumpărăturilor ori a banilor și modificările importante ale memoriei, gândirii sau judecății.
Căderile care se repetă și schimbările apărute brusc necesită evaluare medicală. Dacă părintele refuză consultația, familia poate discuta despre observația concretă și poate oferi sprijin pentru programare, transport ori însoțire, fără să stabilească singură cauza.
Confuzia instalată brusc, o cădere în urma căreia este posibilă o leziune gravă sau respirația sever îngreunată cer ajutor medical imediat. Când spălatul ori deplasarea nu mai sunt posibile fără sprijin, trebuie discutată și îngrijirea acasă.
Casa se adaptează felului în care se deplasează părintele
Verificarea locuinței se face împreună cu părintele, urmărind drumul dintre pat, baie și bucătărie. Modificările utile pornesc de la traseele folosite zilnic:
- Obiectele care pot provoca împiedicarea sunt îndepărtate, iar holurile primesc iluminare suficientă.
- Lucrurile utilizate frecvent sunt așezate în locuri ușor accesibile.
- Barele pentru sprijin, modificările dușului și înlăturarea pragurilor sunt alese în funcție de mobilitatea persoanei.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă, pentru persoanele expuse unui risc mare de cădere, identificarea pericolelor din casă și exerciții de echilibru și forță adaptate. Medicamentele care pot favoriza căderile trebuie discutate cu medicul; tratamentul nu se modifică din inițiativa familiei.
Dacă există deja un serviciu de îngrijire la domiciliu, angajații acestuia pot semnala rudelor sau asistenței sociale adaptările necesare.
Fiecare sarcină are un responsabil și un înlocuitor
Planul familiei poate fi scurt, dar trebuie să cuprindă activitatea, timpul disponibil, persoana responsabilă și cine o înlocuiește când lipsește. Cumpărăturile pot reveni unui membru, deplasările la consultații altuia, iar actele unei a treia persoane. Separat se stabilește cine răspunde unei situații neprevăzute.
Frații nu au obligația unei împărțiri egale a muncii. Fiecare adult trebuie să precizeze cât poate face efectiv, astfel încât sarcinile să nu ajungă, prin acumulare, la o singură persoană.
Potrivit MedlinePlus, epuizarea care persistă, modificarea somnului, iritabilitatea, retragerea din relațiile sociale și tristețea frecventă pot indica stresul îngrijitorului. În această situație, sunt utile solicitările precise către rude și căutarea serviciilor din comunitate.
La evaluarea socială, familia trebuie să comunice timpul pe care îl poate oferi în realitate. Planificarea îngrijirii ține seama atât de capacitatea rudelor și de nevoile îngrijitorilor, cât și de serviciile existente.
Primăria evaluează nevoile înainte de stabilirea serviciilor
În România, asistența socială poate fi solicitată de o persoană ajunsă la vârsta pensionării dacă nu se mai poate gospodări, necesită îngrijire specializată sau nu își poate acoperi nevoile de îngrijire. Evaluarea primăriei privește starea sănătății, activitățile cotidiene, condițiile locative și veniturile.
În funcție de nevoile identificate, sprijinul poate acoperi igiena personală, îmbrăcarea, mesele și deplasarea, precum și cumpărăturile, menajul ori însoțirea.
Accesarea serviciului presupune următorii pași:
Se discută cu părintele forma de ajutor dorită și se obține acordul său.
Părintele sau reprezentantul legal depune o solicitare scrisă la serviciul public de asistență socială al primăriei corespunzătoare domiciliului ori reședinței. Depunerea este posibilă pe hârtie sau electronic.
Cererea este însoțită de declarația privind veridicitatea informațiilor, de angajamentul de restituire a eventualelor drepturi încasate necuvenit și de dovezile situației prezentate. Se pregătesc documentele disponibile privind identitatea, familia, veniturile, bunurile, locuința și nevoile speciale. Actele suplimentare se verifică la primărie, deoarece lista legală nu este identică și completă pentru toate localitățile.
Au loc evaluarea inițială și ancheta socială. Pentru nevoi speciale, asistentul social poate solicita o analiză aprofundată, cu participarea altor specialiști.
Se discută serviciile propuse, eventuala contribuție financiară și planul de îngrijire. Aprobarea dreptului este urmată de contract, furnizarea ajutorului și monitorizarea acestuia.
Comunicarea rezultatului evaluării aprofundate trebuie făcută în maximum 10 zile lucrătoare după încheierea acesteia. După primirea rezultatului, serviciul social are cel mult 5 zile lucrătoare pentru completarea sau modificarea planului. Niciunul dintre aceste intervale nu începe la depunerea cererii.
Dacă solicitarea este respinsă, autorității emitente i se poate cere retragerea deciziei, de regulă în termen de 30 de zile după comunicare. Dacă demersul nu rezolvă situația, acțiunea în instanță poate fi introdusă, de regulă, în 6 luni de la răspuns, refuz sau expirarea termenului legal pentru soluționare.
Contribuția se stabilește pentru situația fiecărui beneficiar
Serviciile sociale de îngrijire acasă nu au un tarif unic la nivel național. Lipsa veniturilor și a susținătorilor legali sau primirea ajutorului de incluziune sunt exemple de situații în care beneficiarul poate fi scutit de contribuție. Legea permite gratuitatea și în funcție de veniturile persoanei ori ale susținătorilor legali.
Pentru ceilalți beneficiari, stabilirea contribuției folosește evaluarea, costul lunar mediu al serviciului și veniturile părintelui, respectiv, când este cazul, ale susținătorilor legali. Pensia, luată singură, nu permite calcularea sumei: pentru acest serviciu nu există un procent legal unic. Valoarea concretă trebuie solicitată înaintea semnării contractului.
Furnizorul se verifică înainte de începerea îngrijirii
Serviciile pot fi cerute și direct unui furnizor privat. Alegerea se face dintre furnizorii acreditați, cu verificarea separată a licenței de funcționare pentru serviciul oferit. Contractul trebuie verificat pentru activitățile incluse, iar familia poate cere informații despre pregătirea persoanei care va veni acasă.
Calificările prevăzute pentru îngrijitorii formali includ îngrijitor de persoane bolnave sau vârstnice, infirmier și asistent medical.
Standardele minime de calitate ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale cer evaluarea situației individuale și întocmirea unui plan personalizat de asistență și îngrijire. Activitățile se consemnează în acest plan și în fișele de monitorizare, iar contractul trebuie să precizeze drepturile și obligațiile beneficiarului.
Responsabilul de caz verifică și avizează fișa de monitorizare săptămânal sau lunar. Personalul comunică periodic cu medicul de familie despre starea beneficiarului și recomandările terapeutice. Documentele personale sunt păstrate în spații închise, accesibile numai responsabililor de caz și conducerii.
Planul include și activități de timp liber, participare culturală ori inițiative comunitare. Standardele prevăd personal calificat, evaluarea confidențială a satisfacției beneficiarilor și proceduri pentru identificarea, semnalarea și soluționarea abuzului sau neglijenței. Notificarea incidentelor se face imediat, în limita a 24 de ore de la producere.
Îngrijirile medicale au condiții și termene separate
Prin casa de asigurări, un părinte asigurat poate beneficia de îngrijiri medicale la domiciliu dacă medicul de familie sau un specialist le recomandă pentru dependență severă. Aceasta presupune petrecerea a minimum jumătate din timp în pat ori fotoliu sau imobilizarea completă.
Recomandarea trebuie să ajungă atât la casa de asigurări, cât și la furnizor, în maximum 10 zile lucrătoare după emitere. Valabilitatea este de 30 de zile calendaristice, ziua emiterii fiind exclusă din calcul. Dacă serviciile nu încep în acest interval, este necesară emiterea altei recomandări.
Beneficiarul asigurat nu plătește serviciile când furnizorul are contract cu casa de asigurări. Lista furnizorilor se obține de la aceasta.
Ghidul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate stabilește, ca regulă generală, o limită de 90 de zile de îngrijire medicală pentru ultimele 11 luni. Durata unui episod poate ajunge la 15 zile, respectiv la 30 de zile când există justificare medicală.
Planul se revizuiește când nevoile părintelui se schimbă
După începerea serviciilor, modificările nevoilor trebuie comunicate serviciului care urmărește planul de îngrijire.
Pentru un vârstnic dependent, îngrijirea într-un cămin poate fi dispusă dacă sprijinul la domiciliu nu este posibil. Evaluarea ia în calcul, între altele, necesitatea asistenței medicale permanente, capacitatea de a se gospodări și ajutorul pe care îl pot asigura susținătorii legali.