La cumpărarea ouălor, ștampila de pe coajă și informațiile cofrajului se verifică separat: codul descrie creșterea găinilor, literele indică mărimea și clasa de calitate, iar data și integritatea cojilor completează verificarea înainte de cumpărare.
Un exemplu prezentat de Digi24 este comparația dintre două cofraje cu ouă din clasa A, de mărimea M. Dacă unul are marcajul 1, iar celălalt 2, diferența indicată este accesul păsărilor afară. Pentru fiecare ambalaj rămân de controlat termenul înscris și eventualele fisuri ale ouălor.
Clasa A și calibrul se citesc separat
Litera A indică doar clasa de calitate, stabilită prin standardele europene pentru comercializarea ouălor. Cifra 1 de pe ștampilă arată că găinile au acces afară, nu clasa de calitate.
Pentru ouăle din clasa A, printre criteriile de calitate se numără și starea cojii: aceasta trebuie să fie curată și intactă. Dacă ambalajul îți permite să vezi ouăle la raft, verifică-le pentru fisuri înainte să pui cofrajul în coș.
Calibrul, adică mărimea, se referă la greutatea unui singur ou. Pragurile sunt:
- S: mai puțin de 53 g.
- M: cel puțin 53 g, dar mai puțin de 63 g.
- L: cel puțin 63 g, dar mai puțin de 73 g.
- XL: 73 g sau mai mult.
Există și cofraje care reunesc ouă de calibre diferite. Pentru acestea, exteriorul ambalajului trebuie să precizeze greutatea netă minimă exprimată în grame, alături de o mențiune despre amestecul de mărimi.
Data se raportează la ouat, inclusiv când apare un interval
Termenul înscris drept dată a durabilității minimale poate ajunge până la 28 de zile după ouat. Dacă eticheta prezintă un interval în care au fost ouate, calculul pornește de la începutul perioadei, nu de la ultima zi indicată.
Mențiunile „extra” și „extra proaspăt” au o limită distinctă: sunt permise numai până la a noua zi după ouat. Ambalajul care le folosește trebuie să afișeze vizibil atât data ouatului, cât și perioada respectivă de nouă zile.
Pentru ouăle încadrate în clasa A, cofrajul trebuie să ofere și instrucțiunea privind păstrarea în frigider după achiziție.
Prima cifră descrie condițiile în care trăiesc găinile
La începutul ștampilei se află una dintre cifrele 0, 1, 2 sau 3. Fiecare corespunde unui sistem de creștere, cu cerințe proprii pentru adăpost, spațiu ori accesul afară:
0 desemnează producția ecologică, realizată în unități certificate. Regulile europene acoperă adăpostirea, ieșirea la exterior și hrănirea păsărilor. Furajele sunt ecologice, iar alimentația zilnică include și furaje grosiere: nutreț verde, uscat sau însilozat.
Pentru aceste găini, timpul cu acces afară trebuie să reprezinte minimum o treime din viață. Sunt exceptate perioadele în care legislația europeană impune restricții temporare. Vegetația trebuie să ocupe majoritatea suprafeței exterioare, iar un compartiment din adăpost poate găzdui maximum 3.000 de găini ouătoare.
1 desemnează creșterea fără cuști, cu acces afară pe timpul zilei. Terenul exterior este predominant acoperit de vegetație, iar adăpostul are deschideri care permit ieșirea directă a păsărilor. Bunele practici agricole permit limitarea accesului în cursul dimineții.
O restricție oficială temporară, precum ținerea găinilor în interior din cauza gripei aviare, permite păstrarea denumirii de ouă provenite de la găini crescute în aer liber pe întreaga durată a măsurii.
2 corespunde creșterii la sol, într-o hală în care păsările circulă fără cuști. Pentru această categorie, ieșirea afară nu este obligatorie. Înăuntru trebuie să existe cuibare, stinghii și porțiuni cu așternut pentru ciugulit și scurmat. Pe fiecare metru pătrat utilizabil sunt admise maximum nouă găini ouătoare.
3 indică sistemul cu cuști îmbunătățite. Fiecărei găini îi revin minimum 750 cm² din suprafața cuștii; partea utilizabilă trebuie să reprezinte cel puțin 600 cm². Cușca, în ansamblu, are minimum 2.000 cm² și trebuie dotată cu cuibar, stinghii și așternut pentru ciugulit și scurmat.
Accesul afară se regăsește atât la categoria 0, cât și la categoria 1. Distincția este certificarea ecologică a primei categorii, care presupune cerințe suplimentare, inclusiv pentru hrană.
Dimensiunile cuștilor sunt reglementate de Directiva 1999/74/CE a Consiliului, la articolul 6, punctul 1, litera a, din capitolul III. Cuștile convenționale, neîmbunătățite, nu mai sunt permise în Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2012.
Restul ștampilei identifică proveniența oului
Imediat după cifra sistemului de creștere apare codul țării membre unde funcționează unitatea producătoare. Astfel, începutul „1RO” indică România și găini care au acces afară. Secvența rămasă identifică unitatea de producție, potrivit regulilor de atribuire ale țării respective.
Pe cofraj apare separat codul centrului care a ambalat ouăle. Acesta identifică ambalatorul, în timp ce ștampila cojii trimite la producător. Explicația codului producătorului trebuie să poată fi găsită pe ambalaj, fie la exterior, fie în interior.
