Impozitarea marilor averi și a moștenirilor suferă transformări radicale la nivel global, cu state care impun cote maxime de până la 55%. În timp ce economiile asiatice taxează drastic transferul de capital, miliardarii din Vest folosesc strategii financiare complexe pentru a reduce drastic sumele virate la bugetele de stat.
Asia taxează drastic transferul de capital
În economiile asiatice, taxarea este folosită intens ca un instrument direct de control al concentrării capitalului. În Coreea de Sud, de exemplu, cota standard este de 50%, iar pentru participațiile majore în companii se pot aplica suprataxe usturătoare. Într-unul dintre cele mai mari transferuri de avere din istorie, suma achitată a atins aproximativ 12 trilioane de woni, adică circa 8 miliarde de dolari. Plata s-a făcut în șase tranșe pe parcursul a cinci ani, generând o medie anuală de peste 1,3 miliarde de dolari. Pentru a acoperi aceste obligații, moștenitorii au fost nevoiți să vândă pachete de acțiuni și să contracteze împrumuturi de ordinul miliardelor. „Plata taxelor este o datorie firească a cetățenilor”, au declarat reprezentanții implicați.
Dar lucrurile stau și mai strict în Japonia. Aici, impozitul maxim urcă la 55%, cel mai ridicat din economiile dezvoltate. Pragul de scutire este estimat la doar aproximativ 200.000 de dolari, un nivel de peste 60 de ori mai mic decât cel din Statele Unite, decizie care lărgește serios baza de contribuabili.
Cifrele vorbesc de la sine.
Cum ocolesc miliardarii americani taxele oficiale
Peste ocean, cota oficială a impozitului pe moștenire este de 40%. Numai că aplicarea ei reală este extrem de restrânsă din cauza scutirilor masive. În 2026, pragul de scutire atinge aproximativ 13,6 milioane de dolari per persoană, respectiv peste 27 milioane de dolari pentru un cuplu. Astfel, doar 0,1% sau 0,2% din moșteniri ajung să fie efectiv taxate la nivel federal, generând sub 1% din veniturile fiscale americane.
Pe baza datelor furnizate într-o analiză amplă a sistemelor fiscale, cum scrie Financiarul, ratele efective de impozitare pentru averile foarte mari pot coborî sub 15%, în funcție de structura activelor. Cum reușesc magnații acest lucru? Prin trusturi, fundații și scheme juridice dedicate. Un exemplu clar este inițiativa „Angajamentul de a dona averea”, susținută de miliardari precum Bill Gates și Warren Buffett, prin care o parte semnificativă a averii merge spre fundații caritabile.
V-ați gândit vreodată cum se traduc aceste mecanisme globale la nivel local? Ei bine, deși România nu aplică în prezent un impozit pe avere de o asemenea magnitudine, presiunea deficitului bugetar record ar putea aduce pe masa decidenților de la București, în anii următori, discuții similare despre taxarea capitalului acumulat.
Europa, între taxe mari și scutiri totale
În Europa, peisajul fiscal este puternic fragmentat și plin de portițe legale. Franța aplică un impozit pe moștenire de 45%, însă legislația permite structuri specifice precum „société en commandite”, care facilitează transferul controlului fără fragmentarea deciziilor. Bernard Arnault, liderul grupului LVMH, a folosit holdingul Agache pentru a organiza succesiunea către cei cinci copii ai săi, blocând deciziile strategice pe o perioadă de până la 30 de ani. Și totuși, unele țări au mers în direcția diametral opusă.
Suedia și Austria au eliminat complet impozitul pe moștenire, argumentând că păstrarea capitalului în companiile private asigură o stabilitate economică superioară. Germania aplică o cotă de aproximativ 30% cu facilități pentru afacerile de familie, Marea Britanie taxează cu 40%, iar Italia menține una dintre cele mai reduse cote din UE, de circa 4%, cu praguri de scutire de până la 1 milion de euro.
Până la urmă, realitatea este clară. „Sistemele fiscale actuale sunt adesea configurate astfel încât cei mai bogați indivizi să plătească rate efective mult mai mici decât clasa mijlocie”, subliniază experții în analizele dedicate acestor mecanisme. Iar autoritățile sunt forțate să caute noi metode de taxare directă a averilor, mutând atenția de la moșteniri. În California, de exemplu, se discută o propunere pentru un impozit anual de până la 5% aplicat miliardarilor. Pentru un portofoliu (evaluat strict la 10 miliarde de dolari), o asemenea taxă ar însemna o plată anuală de 500 milioane de dolari. Strategia preferată a celor ultrabogați, cunoscută drept „Cumpără, Împrumută, Mori”, prin care se folosesc împrumuturi garantate cu active pentru a amâna taxarea, rămâne principala provocare pentru legiuitorii care încearcă să capteze o parte din trilioanele de dolari transferate între generații.
